Am fost deci la ECPRu de anul acesta. E vorba despre o conferinta in stiinte politice destul de populara, care aduna cercetatori, profesori si studenti din toata lumea. E considerata una dintre cele mai bune in domeniu.
Doua impresii generale: stiinta politica continua sa avanseze cu pasi mici, dar siguri. Studiile asupra fostelor tari comuniste au nevoie de mai multa teoretizare.
Am fost la citeva paneluri. Primul s-a axat pe Partenariatul Estic si influenta lui asupra tarilor post-sovietice, precum Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia. A fost destul de interesant. Doctoranzi originari din aceste tari, dar care isi fac studiile in UE, au prezentat articole in cadrul acestei teme. Majoritatea analizeaza felul in care aceste tari percep politica UE si instrumentele pe care acestea le implementeaza in ultimii ani. S-a vorbit mai putin despre tranzitie si mai mult despre democratizare. O ipoteza des prezentata ar fi ca “niste instrumente mai bune ale UE, precum si cunoastere mai buna a specificitatii acestor tari, ar duce la mai multa democratie”. Desigur, enuntul e destul de normativ. Plus, nu prea inteleg de ce are avea nevoie aceste tari de UE neaparat pentru a se democratiza, nu e asta un obiectiv afisat dupa declararea independentei?
Am observat ca studiile prezentate asupra fostelor tari comuniste stau destul de slab la capitolul teorie. Doar citeva dintre articole au prezentat un cadru teoretic si conceptual structurat, au expus ipotezele si metodele de lucru. Restul au combinat unele scrieri existente cu articole din presa, ceea ce nu este un demers prea stiintific. Este deci necesar de a urma un cadru mai strict in privinta metodologiei pentru a realiza lucrari de calitate si a apropia intr-un fel studiile asupra fostelor tari comuniste de dezvoltarile recente in stiinte politice.
In Comparative Politics, cel de-al doilea panel, unde mi-am prezentat articolul de altfel, s-a vorbit despre limitele si efectele institutiilor in studii ce utilizeaza din plin metodele cantitative, scheme comparative, variabile independente etc. A fost foarte interesant sa observ pasiunea pentru matematica a unor politologi. Asta m-a indemnat sa citesc in domeniul cantitativ, pentru a pricepe mai bine ce spun acestia din urma. Pentru moment, mi se pare ca abordarea cantitativa nu permite determinarea mecanismelor de transformare a institutiilor, ci mai mult a factorilor care pot sau nu influenta. Nu zic ca e neglijabil, ci doar ca nu prezinta neaparat “cum” se face. Dupa vorba unui autor, intelegem care sunt ingredientele dar nu si felul in care se amesteca pentru a prepara bucatele respective.
Toate astea, dar si alte idei, contacte cu cei din stiinte politice fac din participarea la aceasta conferinta o experienta destul de buna, care sper va avansa subiectul meu de cercetare.